Sentiment bolnav

Vreau ca luminile oraşului sa umbrească luna si
stelele sa se dezlipeasca una cate una ...
Sa-mi scald trupul in lumina, sa nu las nici
o celulă în dizgraţia întunericului.
Sa pot îmbrăţişa cerul, sa-l patez de culoare si sa-l privesc
cum îmi sărută genunchii,lăsand toţi norii sa-i curgă spre centrul buzelor.
As putea strange,atunci,toate oceanele intr-o palmă si
le-as atinge cu varful degetelor,azvarlind orice
tristete captusita cu irişi negri
Ochii mei sunt negri ca sufletul marii.
În gandul sau şoptit,zeul albastru le mai confunda.
Zeul acela,cu chip tăiat si înmuiat în acuarelă...
ce vorbea despre infinit uneori...