Fior

Am privit în jurul meu si-n mine.Agitaţie.
Un fulger a căzut,părăsit, singuratic si s-a prelins pe una din ferestrele închise ale sufletului meu.S-a topit încet...s-a transformat în lacrimă,apoi în gheaţă.Apoi în foc.A spart fereastra si mi-a incendiat sentimentele,iar cenuşă a suflat-o peste mari.
Acum, sufletul meu e gol.
Privesc în jurul meu.Gandurile îmi atarnă de singura creangă a unui copac si sunt gata sa cadă. O pasăre în zbor priveşte cu dispreţ.Neputincioase,gandurile cad peste mine.Nu mă pot ridica.Sunt prea grele.
Sentimentele înoată în mare.Se scufunda ... nu le pot salva, nu le mai pot găsi... oricat as încerca.Strig după ele...aud ecoul în cenuşa lor.Un curcubeu îşi întinde griul către mine.Mă ridica din gheaţa valurilor, mă arunca în viscol si se retrage în mare.Pămantul se părăseşte,aluneca în alta lume.
Am privit în mine.Gandurile mi-au căzut în minte,sentimentele,în suflet. Nu mai sunt pustiita.Un nor cenuşiu,un zambet fals a înlocuit tot ce a fost odată gol.Prin ceată se vede doar negru , iar prin negru...o lumina gri.Fericirea zambeste sarcastic, de acolo de unde e ea, departe de mine.
Iar eu privesc prin lacrimi de ceaţă către o fiinţa ce a fost candva iubirea.