Lasă-mi gandurile sa se transforme în fum si sa se aşeze pe geam.Poate asa nu voi mai vedea nimic din ceea ce mă înconjoară .Poate ca asa nimic din ceea ce mă înconjoară nici nu va mai exista. Nu-mi alungă corbul ce zboară pe langă mintea mea.Te rog... nu mai încerca sa-mi alungi întunericul.Am început sa simt ca este si el o parte din mine. Si nu, nu vreau nici o lumina, Chiar dacă sunt un întuneric te rog, nu mă lumina.Sau dacă sunt doar o lumina... nu încerca sa mă transformi în umbra.Oricum,nu voi putea decat singura sa topesc ceara de pe lacrimile mele.Dacă vei face tu asta,ele vor curge nestingherite,dar fără sentimente.Asculta-mă ... nu mai incerca să-mi aduci soarele...plăpanda ată cu care-l tarai, încercand să-l pui în fata mea pentru ca sa ne confruntăm si pentru ca sa învăţ ceva de la el... se va rupe si atunci ce vei face ? E greu să-mi imaginez ca mă vei lasă cu luna.
E timpul să-mi luminez singura pleoapele închise, sa le deschid fără frica si sa vad tot ceea ce va renaste după ce voi veni la viaţa , după ce mă voi ridica din abisul îngheţat al focului.Pentru ca acum sunt o flacără aşteptand sa explodeze din mijlocul unei furtuni de păsări albe si gri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu