Unde sa mă răsfrang
Cand toate ferestrele, înlănţuie de teamă
Îmi stau în drum?
Mainile îmi zac,aşternute ca frunzele moarte pe genunchi
gura-mi infloreste a toamna
si zambetele-mi sunt manunchiuri de ploi
priviri de linişte , îngemănate în visari
ascund alene
boli travestite în ganduri
pietrele închid sunetele
în fasii purpurii de culoare
Un strain cenusiu imi sopteste uitarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu