Confuzie

Prefer sa cadă peste mine un munte de ganduri negre,fioroase,amare...Prefer sa asurzesc ascultand strigătul dureros al adevărului.Prefer sa răman fără glas, tipand la el sa înceteze cu rasul malefic, sa nu-mi mai vorbească cu atata răutate,dar cu atat adevăr.Prefer sa simt ca mă scurg încet , ca un parau al disperarii, un parau negru, dar calm, fara semne de întrebare. Un parau în care acelaşi adevăr încearcă sa mă prindă si sa mă lase copleşită de gheaţă. Prefer sa vad cum fulgii albi, puri, se innegresc de supararea mea, cum lumea se face gri si dispare sub un nor cenuşiu în care totul se vede atat de bine...Prefer sa vad cum totul devine orbitor de clar, atat de clar încat nu mai pot vedea nimic altceva decat adevărul....