De cand cerul naşte întuneric,
De cand umbrele respiră leneşe
Aerul adanc al morţii,
De cand paşii noştrii lasă urme străveziii
Prin parcuri de ceară topita,
De cand hartia nu mai fosneste
La atingerea gandurilor,
De cand totul are un sens bizar
Si un gust de frunza uscată
Da, de cand cuvintele s-au alungit
Si au ajuns la balconul mansardei
Si de cand sufletele s-au ascuns intr-o cutie de chibrituri
Tu nu mă mai cunoşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu