Noi nu mai ştim sa visam.
Ne ascundem în spatele
Zidurilor de beton armat
Si vizionăm telenovele.
Noi, cei care muncim o viaţa
Ca sa privim banca din fata blocului
Printr o fereastra termopan
Noi nu mai ştim sa traim
Plangem ca pe timpul lui Cronos
Curge prea repede prin clepsidră
Si plătim cu prezentul
Viitorul ghicit prost
Intr o cască de cafea ieftină.
Noi, cei care respirăm gaze de pe ţeava de eşapament
Si bem cola
Noi cei care…
ne numim oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu