Noaptea, dupa apusul soarelui si rasaritul umbrelor,stau atarnata cu capul intr-o parte,sprijinita de doua laturi ale aceluiasi cub prezent si ieri in amintirile mele de hartie.Pozitia nu-mi da voie sa ma uit inapoi.Asadar,privesc inainte,lasand in urma vechile tangouri si valsuri de limina, dansate intotdeauna inapoi,pe celelalte laturi ale unui cub diferit. Luna,care bate in geam, ma saruta pe ceafa cu raze de intensitate inegala,astfel incat mi-e prea cald, mi-e prea frig.
In sfarsit, proiectia razelor se disperseaza pe un perete caruia nu reusesc sa-i disting fata.Astazi toata lumea sta cu spatele.
Din manunchiul de imagini imprastiate pe suprafata plana si teribil de alba in monotonia noptii,imi sar ca niste ponei neimblanziti, direct pe retina, episoade extraordinare: lalele impletite-n geam imi par cioplite in stele si coboara rasfrangandu-se printre nori de un violet absurd,ca de iad prea putin aprins.Coboara catre cadrul unui geam( aflat mereu in spatele meu;lemnul imi gadila de fiacare data dorul de salbaticie ). Si iar visez reflectii de astre ce ard mai aprig ca niciodata acum, inainte sa dispara.
Intre mine, ziduri si cosmos,aerul vibreaza a nesfarsire.
In aceeasi noapte,cand timpul bate ceasurile de fum, in cuget imi haraie, distantata o suflare,o toba defecta ce isi inchide sunetele intr-o sfera lipsita de cadenta.
Uite trupul fara cap al unei sperante rascoapte,ce-si poarta nestingherita haosul prin minti! Perpetuu.In timpi scurtati de esenta toba dementa care culca impudic silabe peste portative,lasand dezgolite formele gravate pe futuica sufletului meu.
Cantecul zoreste prefacutele dimineti sa curga care noapte.Si-o sa reverse iar potop de amintiri.
Spre ziua,aproape de sfarsit,dintr-un unghi prea obosit,pe care pleoape fixe il fac cu zidurile,privesc linii de lumina franta strecurandu-se pe geamul care-mi vegheaza calcaiele.
Rotunjimile albastre,deloc senzuale ale mesei vizibile acum, ar trebui sa ma contrarieze.Nimic nu mai ramane drept.
Mana stanga mi se curbeaza, independent de mine, intr-un pumn,iar hainele mi se chircesc in onduleuri stramte, muscand din piele.Si ea se strange, inchizandu-mi respiratia intr-o cutie de oase,ciclica doar prin rezonanta.
Din departari aflate undeva,adanc in interios,aud miscarile circular spasmodice ale aerului din plamani si-l simt urcand pe cilmi,pana depune neglijent rotocoale moi de praf pe limba.Sunt dulci ca merele.
Intregi roiuri de ganduri si stari se fileaza la cald in gaoacea constiintei mele si se preschimba-n fibre incolacite intr-un amalgam de legaturi,se inalta intr-o imbratisare alungita a eului ce da sa se rupa.
Acolo unde putile patrund zvacnind in piele se sapa santuri rosiatice prin care tasnesc, in jet neintrerupt,petele mele de intuneric.
Si ma scurg in parchet.Odata cu zorile...
