E dimineata acelei zile

acelasi cantec trist,
imi umple sufletul cu ecoul său.
sfarsitul iminent ii este sustinut de note grave,
el va pleca dintre noi printre lacrimi de cucuvea.
anevoios ma pierd in mirosul de nostalgie,
imbibat in cearceafururile mototolite
de amintiri anodine.
precum o larva caut firul dezordinii,
din camera neincapatoare
si accidental lovesc oglinda,
cu lumina palida a lampadarului;
acolo sunt eu: cea resemnata, doborata de viata,
care cere doar somn;
departe de intoxicatia selenara cu fantezii.
putin mai jos de locul care demult adapostea dorinta
se afla ruinele celei care-mi circula iubirea prin aorta.
aritmetic adun momentele de glorie
si le separ cu ajutorul stropilor de ploaie
in zambete si lacrimi.
printre pleoapele schilodite de optimism
ascult pasiv
cum isi cheama soprana, jertfa la somnul de veci…

Unde dispare iubirea?

Discutii contradictorii, certuri, scandal si, intr-un final, despartire. De ce totul se termina dureros? Nu poti doar sa pui punct si sa o iei de la capat alaturi de o alta persoana? Nu, pentru ca nu esti om daca nu suferi, nu ai suflet daca nu pierzi nopti intregi in care iti plangi de mila si iti promiti ca vei reusi sa mergi mai departe si de una singura.
Anul acesta parca a fost un an blestemat. De la cele mai consolidate cupluri la cele mai cunoscute si apreciate vedete, toata lumea s-a despartit. Care sa fie motivul? Sa fim noi de vina sau societatea?
Ramas bun, dragoste
In relatiile fara viitor exista atatea momente dificile incat daca pui in balanta problemele si fericirea vei ramane uimita de greutatea pe care o au perioadele in care ai fost nefericita. Cine se face vinovat de aceasta intamplare si cum ati putut ajunge intr-o astfel de situatie? Ramai uimita de cum de repede dispare sentimentul de iubire, in locul acesteia instalandu-se rutina in timp ce problemele de zi cu zi te acapareaza.
Mai sunt si alti barbati…
…dar eu il vreau pe el. Nu vreau sa imi spuna nimeni sa fiu curajoasa, nu vreau sa gandeasca nimeni pentru mine, nu vreau sa ia nimeni decizii in locul meu. Vreau sa fiu eu si atat. Daca se poate sa fie si el alaturi ar fi perfect.
Mi s-a spus sa fiu puternica pentru ca voi trece peste. “Nu este singurul barbat de pe planeta”, imi spunea o prietena. Dar este singurul pe care eu il vreau. De ce nimeni nu intelege si incearca sa ma invete cum sa traiesc si cum sa iubesc? Sunt constienta ca imi fac rau, dar stiu si ca inimii nu ii poti dicta. Nu vrea sa ma asculte. Si de data asta sunt constienta ca gandesc cu inima, si nu cu mintea.
Usor de zis, greu de facut. Este bine sa dai sfaturi, sa stii ca ai prieteni alaturi care iti sar in ajutor si nu te lasa singura. E greu de pus in practica tot ce gandesc. E greu sa realizez ca el nu mai este si ca de acum inainte voi fi pe cont propriu. Lacrimile curg siroaie legandu-se in jurul barbiei. Imi plang de mila. Cu capul greu si ochii umflati imi scot capul dintre perne si imi promit ca de acum incolo nu voi mai lasa sa fiu calcata in picioare. Imi culeg fortele, ce a mai ramas din ele, si imi jur ca voi merge mai departe, ca voi fi puternica si ca niciodata nu voi mai iubi asa. Imi las capul in jos si cad iar pe perna. E prea dureros. Poate de maine voi face asta.

De ce nu au fost inventate pastile pentru inima franta?

astrid's travels

astrid călătorește abia la zece dimi. îşi pune șapte cărți șapte caiete
în niciun caz
șapte pachete de țigări
în geantă visele de mărire în cutii, să le termine
de visat
sora din italia și se duce în baie. călătorește pe ape
ușoare pe valuri mici pe dârele oglinzii, în timp
ce scuipă cu zgomot pasta de dinți și
gustul neomenesc al zilei de ieri.

la amiază călătorește pe străzi. mcpuișor o îndrăgostire
o călcare pe picior strigătul
ăluia o pierdere de memorie/ ce bună e
o haltă porumbelul din parc e desfigurat dar
nu e deloc mort stă așa ca să aibă
și el priză la poze, apoi
un colţ de stradă. de oprit, astrid se oprește
ca să caște frumos.

găsește și însoțitori, dar nu cine ştie ce. nu tu câini
nu tu cerșetori nu tu bone
nu
tu
sora din italia. o însoțește zăpada/ e o nebunie cum o simte
astrid/ vax pufăială steluțe vax zăpada e patul
prin care trece până îl cunoaște
pe prințul japoniei adus de tsunami pe rozelor 14 cu care
va fi fericită și va număra fluturii
în cutii mici, de verighete.

astrid are oroare de înserare. o ia la fugă pe acoperișuri
unu doi trei pe antene
tv și antenele o iau și ele la fugă
una două trei, până când
soarele întră aiurea se face varză sau nu se face nimic.

astrid nu e pictoriță și
nu călătorește în alb și negru. așteaptă strălucirea lunii
pe cer, vai de mama ei lună. se opreşte și
fiindcă e miezul nopţii. ajunge pe rozelor 14 termină
repede de aruncat florile otrăvite
din păr, se întâlnește cu ochii cu brațele cu umerii cu strigătul
ăluia care nu știe

că mâine o să fie în arcadia cu inima
făcută pulbere.

Pentru ca suntem cele care insenineaza zilele barbatilor – desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit – pentru ca suntem cele care dam lumii mai multa frumusete, pentru ca suntem cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi ne mai plangem cateodata, o luam de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul nostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea… si pentru tot ceea ce reprezentam… pentru noi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa ne aduca un omagiu…
La multi ani de 8 Martie ! :-*

prietenul meu se trezește dimineața în pijamalele poetului

ideea asta de
alergat în cerc e de la noaptea cu degetele
în părul meu, de față cu cartea alcool. de față cu
ion mureșan, care zicea/ cu mâna pe inimă, pe țigară/ ploile se destramă
torenţial. mi se destramă ideile, tinerilor
le place să bea
și batrânii sunt dimineața și nu mai sunt.

tu zâmbeai/ și-mi mușcai buzele/ nu de răspunsuri aș avea nevoie
domnule și nepoeții descifrează
teoreme și manualul ăsta îl învăț în paișpe secunde pe de rost și știu să mint
ca tata și ca taică-su. pastile
de revoluţie să-mi vinzi, bunica să vizeze anarhia și
să o pună cloșcă. să văd cu ochii mei cum ies puii poemului
decititpenerăsuflate.

coborî mâinile /cu penetul ca sideful/ pe
gâtul meu și pe nasturii verzi. cercul e același, pe bune.

trupul se arcuieşte/ trimite-l pe ion mureșan la
cluj/ de ce naiba vibrez acum și țigările sunt dimineața și
nu mai sunt soarele ăsta coboară direct în inimă şi sângele e de vată și picioarele
se unesc
în coadă de şarpe/ sâsâit și sâsâit de-al naibii.

de intrat o să intru și-n pijamalele lui răzvan țupa, că tot corp românesc
are și tot nasturi verzi și tot cercul ăsta îl face și tot cloșca bunicii
l-a puit și pe el.

Lupta cu haosul

E seara.Tocmai am venit de-afara.Am iesit cu prietenii sa ne oxigenam mintile dar,apoi,m-am ratacit cu gandurile departe de discutii ce aveau loc;nu mi-a fost greu sa iau decizia: " eu am sa plec acasa". Asa mi se-ntampla mereu.E un fenomen tipic adolescentei,cred.Gandurile zboara departe,labirinturile de litere sa razvratesc in minte,nu stii sa le pui in ordine.Parca nimeni nu te intelege.E dificil tare,ce mai...!
Hmm...! Acasa...siguranta...dar sunt agitata.Aud bataile iuti ale inimii.Oare ce simte acest organ de este asa nelinistit?...in fine...Ma indrept catre camera mea.Camera mea,refugiul meu.
Este ora noua si jumatate.Aproape a trecut inca o zi din viata mea,din viata tuturor celor vii in acest moment.Incerc sa inteleg scurgerea aeasta ireversibila a timpului despre care toata lumea vorbeste.Dar imi este prea greu in acest moment,ca si in celelalte momente cand am incercat sa ma gandesc.Ma simt obosita...mai bine renunt.Ma uit pe geamul prafuit si-mi arunc mainile pe caloriferul cald.Observ ca ploua,din nou,ca si dupa-amiaza.Urme de bocanci pe apa...strazile reci si intunecate sunt goale.Nu e nimeni care sa-mi atraga atentia.Nimeni,si eu fara nimeni.Stropii transparenti,puri,se lasa usor pe geam,udandu-l.Aud zgomotul suportabil ce ia nastere odata cu picaturile ce se izbesc in geam.Ma gandesc la azi,la ieri,la ce-a fost pana acum.Ciudat insa,nu vreau sa ma gandesc la viitor,la speranta.Acum,vreau sa privesc jocul stropilor,joc in linie dreata,insotit de ordine.
Lichidul pur si rece continua sa se-mprastie pe pamant.Am oprit lumina.E mult mai bine.O lumanare isi tine lumina vie pentru a-mi nota gandurile pe aceasta foaie...Misterul patrunde,asa cum se intampla de fiecare data cand e mai putina lumina.Sau asa simt eu,simt existenta necunoscutului.Raceala persista in sufletul meu.Sunt detasata de indepartat nu si de aproape,nu de ceea ce ma inconjoara.
Cerul e gri-inchis.Griul se poate asocia cu recele si cu alte lucruri ce nu-mi fac placere.Dorintele desarte imi bantuiesc mintea.Ma fascineaza acest tip de dorinte,uneori...Oare de ce? Deoarece,cu siguranta ma ajuta in momentele astea slabe,ma ajuta sa aspir spre altceva.Ciudat...
Incep sa se rataceasca stropii de apa,apoi,usor,usor,isi opresc fuga lor zapacita printre moleculele de aer.
A incetat sa ploua! Sufletul mi-e linistit...! Simtirile,trairile,le-am aruncat.Sunt goala pe dinauntru,imbracata bine pe dinafara,Am sa reciclez mai tarziu sentimentele...

Draga Eu ,

Iti scriu de aici ,de aproape,de foarte aproape.Eram curioasa sa stiu daca distanta de aici pana acolo a ramas aceeasi ca de acolo pana aici.Si daca poti sa mai razi ?
Te-am lasat sa-mi pui calus, dar ma mancau arterele.De ce te zbati ? Nu vad decat rosu.Mi-ai furat curcubeul sau ai inchis ochii?
Ieri am dansat cu viermii.M-au invatat tango.Tu nu stii pentru ca ti-au murit picioarele.Nu e vina mea ca si-au ales singure calea.
Caut antidotul fericirii.Probabil nu ai nevoie,dar ma preocupa pentru ca incep sa ma ingras.Ti-a crescut colesterolul?
Dimineata am visat ca ai murit.Ti-ai uitat parfumul.Am amuti si am uitat sa bat.L-a luat cu el si a sarutat buze de sange muscate de durere.Nu siroi,greselile suna urat,dar invata.Te duc eu si fara,daca imi promiti ca nu recitesti "Vrajitoarea din Portobello".Candva o sa-ti fac alt cadou.Fluturii sunt in plan,stomacul e perforat,dar rezista.Cipsurile nu te ajuta.Muzica doare.Renunta si construieste un "nume" ...
Lumea e un morman de nebuni ametiti de sange.Iubirea vine si pleaca odata cu mine.Nu te mai las.Voi cere verdictul.
Nu ma judeca !