Discutii contradictorii, certuri, scandal si, intr-un final, despartire. De ce totul se termina dureros? Nu poti doar sa pui punct si sa o iei de la capat alaturi de o alta persoana? Nu, pentru ca nu esti om daca nu suferi, nu ai suflet daca nu pierzi nopti intregi in care iti plangi de mila si iti promiti ca vei reusi sa mergi mai departe si de una singura.
Anul acesta parca a fost un an blestemat. De la cele mai consolidate cupluri la cele mai cunoscute si apreciate vedete, toata lumea s-a despartit. Care sa fie motivul? Sa fim noi de vina sau societatea?
Ramas bun, dragoste
In relatiile fara viitor exista atatea momente dificile incat daca pui in balanta problemele si fericirea vei ramane uimita de greutatea pe care o au perioadele in care ai fost nefericita. Cine se face vinovat de aceasta intamplare si cum ati putut ajunge intr-o astfel de situatie? Ramai uimita de cum de repede dispare sentimentul de iubire, in locul acesteia instalandu-se rutina in timp ce problemele de zi cu zi te acapareaza.
Mai sunt si alti barbati…
…dar eu il vreau pe el. Nu vreau sa imi spuna nimeni sa fiu curajoasa, nu vreau sa gandeasca nimeni pentru mine, nu vreau sa ia nimeni decizii in locul meu. Vreau sa fiu eu si atat. Daca se poate sa fie si el alaturi ar fi perfect.
Mi s-a spus sa fiu puternica pentru ca voi trece peste. “Nu este singurul barbat de pe planeta”, imi spunea o prietena. Dar este singurul pe care eu il vreau. De ce nimeni nu intelege si incearca sa ma invete cum sa traiesc si cum sa iubesc? Sunt constienta ca imi fac rau, dar stiu si ca inimii nu ii poti dicta. Nu vrea sa ma asculte. Si de data asta sunt constienta ca gandesc cu inima, si nu cu mintea.
Usor de zis, greu de facut. Este bine sa dai sfaturi, sa stii ca ai prieteni alaturi care iti sar in ajutor si nu te lasa singura. E greu de pus in practica tot ce gandesc. E greu sa realizez ca el nu mai este si ca de acum inainte voi fi pe cont propriu. Lacrimile curg siroaie legandu-se in jurul barbiei. Imi plang de mila. Cu capul greu si ochii umflati imi scot capul dintre perne si imi promit ca de acum incolo nu voi mai lasa sa fiu calcata in picioare. Imi culeg fortele, ce a mai ramas din ele, si imi jur ca voi merge mai departe, ca voi fi puternica si ca niciodata nu voi mai iubi asa. Imi las capul in jos si cad iar pe perna. E prea dureros. Poate de maine voi face asta.
De ce nu au fost inventate pastile pentru inima franta?
