ideea asta de
alergat în cerc e de la noaptea cu degetele
în părul meu, de față cu cartea alcool. de față cu
ion mureșan, care zicea/ cu mâna pe inimă, pe țigară/ ploile se destramă
torenţial. mi se destramă ideile, tinerilor
le place să bea
și batrânii sunt dimineața și nu mai sunt.
tu zâmbeai/ și-mi mușcai buzele/ nu de răspunsuri aș avea nevoie
domnule și nepoeții descifrează
teoreme și manualul ăsta îl învăț în paișpe secunde pe de rost și știu să mint
ca tata și ca taică-su. pastile
de revoluţie să-mi vinzi, bunica să vizeze anarhia și
să o pună cloșcă. să văd cu ochii mei cum ies puii poemului
decititpenerăsuflate.
coborî mâinile /cu penetul ca sideful/ pe
gâtul meu și pe nasturii verzi. cercul e același, pe bune.
trupul se arcuieşte/ trimite-l pe ion mureșan la
cluj/ de ce naiba vibrez acum și țigările sunt dimineața și
nu mai sunt soarele ăsta coboară direct în inimă şi sângele e de vată și picioarele
se unesc
în coadă de şarpe/ sâsâit și sâsâit de-al naibii.
de intrat o să intru și-n pijamalele lui răzvan țupa, că tot corp românesc
are și tot nasturi verzi și tot cercul ăsta îl face și tot cloșca bunicii
l-a puit și pe el.